Birocrație (sistem administrativ)
![]() | Un editor a propus înlocuirea titlului acestei pagini. S-a sugerat că este mai potrivit titlul Birocrație. Puteți redenumi pagina de aici. |
Birocrația este un sistem de organizare în care legile sau autoritatea de reglementare sunt implementate de funcționari publici sau nealeși prin vot. Din punct de vedere istoric, o birocrație a fost o administrație guvernamentală gestionată de departamente cu funcționari nealeși. Astăzi, birocrația este sistemul administrativ care guvernează orice instituție mare, fie că este deținută public sau privată. Administrația publică din mai multe jurisdicții este un exemplu de birocrație, la fel ca orice structură ierarhică centralizată a unei instituții, precum corporațiile sau organizațiile nonprofit.[1][2][3][4][5][6][7][8]
Sociologul german Max Weber (1864-1920) a fost primul care a studiat birocrația în mod oficial, iar lucrările sale au dus la popularizarea acestui termen. El susținea că birocrația constituie modul cel mai eficient și rațional în care poate fi organizată activitatea umană și că procesele sistematice și ierarhiile organizate sunt necesare pentru a menține ordinea, a maximiza eficiența și a elimina favoritismul. Pe de altă, Weber a văzut birocrația excesivă ca o amenințare la adresa libertății individuale, cu potențialul de a prinde indivizii într-o cușcă de fier impersonală a controlului rațional bazat pe reguli. Efectele de-umanizatoare ale birocrațiilor excesive au devenit o temă principală în scrierile filozofului german Franz Kafka și sunt centrale în romanele Procesul și Castelul. Eliminarea birocrației excesive este un concept fundamental în teoriile moderne de management și apare adesea ca temă principală în campanii electorale.[9][10][11][12][13][14]
În utilizarea modernă, birocrația a fost definită ca:[15]
- ierarhia (sfere clar definite de competență și diviziuni ale muncii)
- continuitate (o structură în care administratorii au un salariu cu normă întreagă și pot avansa în cadrul structurii)
- impersonalitate (reguli prescrise și reguli de funcționare, mai degrabă decât acțiuni arbitrare)
- expertiză (funcționarii sunt aleși în funcție de merit, au fost instruiți și dețin acces la cunoștințe)
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ „Bureaucracy Definition”. Investopedia. . Accesat în .
- ^ Philip K. Howard (). „To Fix America's Education Bureaucracy, We Need to Destroy It”. The Atlantic.
- ^ Devin Dwyer (). „Victims of 'Health Insurance Bureaucracy' Speak Out”. ABC News.
- ^ David Martin (). „Gates Criticizes Bloated Military Bureaucracy”. CBS News.
- ^ „How to bend the rules of corporate bureaucracy”. Usatoday30.usatoday.com. . Accesat în .
- ^ „Still a bureaucracy: Normal paperwork continues its flow at Vatican”. Americancatholic.org. Accesat în .
- ^ „definition of bureaucracy”. Thefreedictionary.com. Accesat în .
- ^ Weber, Max "Bureaucracy" in Weber's Rationalism and Modern Society, translated and edited by Tony Waters and Dagmar Waters, Palgrave-Macmillan 2015. p. 114
- ^ Wren, Daniel; Bedeian, Arthur (). „Chapter 10:The Emergence of the Management Process and Organization Theory”. The Evolution of Management Thought (PDF). Wiley. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Sashkin, Marshall; Sashkin, Molly G. (), Leadership that matters: the critical factors for making a difference in people's lives and organizations' success (ed. 1st ed), Berrett-Koehler, ISBN 978-1-57675-193-0
- ^ J.C.N. Raadschelders (). Handbook of Administrative History. Transaction Publishers. p. 142.
- ^ Ronald N. Johnson; Gary D. Libecap (). The Federal Civil Service System and the Problem of Bureaucracy (PDF). University of Chicago Press. pp. 1–11. Accesat în .
- ^ David Luban; Alan Strudler; David Wasserman (). „Moral Responsibility in the Age of Bureaucracy”. Michigan Law Review. 90 (8).
- ^ Waters, Tony; Waters, Dagmar (), „Bureaucracy”, Weber's Rationalism and Modern Society, Palgrave Macmillan US, pp. 73–127, ISBN 978-1-349-47664-0, accesat în
- ^ Barnett, Michael N.; Finnemore, Martha (), Rules for the world: international organizations in global politics, Cornell University Press, ISBN 978-0-8014-4090-8