Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa
| Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa | |
 | |
 | |
 | |
| Abreviere | OSCE  |
|---|---|
| Înființare | |
| Sediu | Viena, Wallnerstrasse 6, 1010 Vienna, Austria, Wallnerstraße[*] |
| Limbi oficiale | limba rusă limba franceză limba germană limba engleză limba italiană limba spaniolă |
| site web oficial pagină Facebook cont X cont Instagram canal YouTube profil de LinkedIn | |
Modifică date / text  | |
Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) este o organizație internațională pentru securitate. Se concentrează asupra prevenirii conflictelor, administrării crizelor și reconstrucției post-conflictuale. Este formată din 57 de țări participante din Europa, Mediterană, Caucaz, Asia Centrală și America de Nord, acoperind spațiul emisferei nordice "de la Vancouver la Vladivostok".
Membri
[modificare | modificare sursă]Limbi oficiale
[modificare | modificare sursă]Limbile oficiale ale OSCE sunt engleza, franceza, germana, italiana, spaniola și rusa.[1]
State participante
[modificare | modificare sursă]
semnatare atât a Actului Final de la Helsinki, cât și a Cartei de la Paris
semnatare doar a Actului Final de la Helsinki
participanți non-semnatorii
parteneri pentru cooperare
State partenere
[modificare | modificare sursă]
State din Asia
[modificare | modificare sursă]
State din Oceania
[modificare | modificare sursă]
Statut juridic
[modificare | modificare sursă]Un aspect unic care definește OSCE este lipsa caracterului obligatoriu al cartei sale. În loc să fie un tratat obișnuit care să fie ratificat de organele legislative naționale, Actul Final de la Helsinki reprezintă mai degrabă obligația șefilor de stat a tuturor statelor semnatare de a facilita continuarea securității și cooperării în Europa în concordanță cu prevederile sale. Acest fapt îi permite activității OSCE să rămână mai departe un proces flexibil pentru evoluția cooperării dintre state și evitarea disputelor pe baza sancțiunilor și/sau implementarea Acordurilor.[3]
Instituții
[modificare | modificare sursă]Organele de decizie ale organizației sunt Summitul, Consiliul Ministerial. Consiliul Permanent este forul regulat de luare a deciziilor și se întrunește săptămânal. Organizația este condusă de un Președinte în exercițiu pentru un mandat de un an. Activitatea sa este sprijinită de troica OSCE. Secretarul general al organizației este Marc Perrin de Brichambaut.
Sediul OSCE este situat în Viena, Austria. Organizația are birouri în Copenhaga, Haga, Varșovia, Praga și Geneva, . La Copenhaga se află sediul Adunării Parlamentare a OSCE, la Haga cel al Înaltului Comisar OSCE privind Minoritățile Naționale (ÎCMN), iar la Varșovia cel al Biroului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR). La Viena se află și sediul Reprezentantului OSCE pentru Libertatea Presei (RFOM).
Istorie
[modificare | modificare sursă]Organizația a fost creată în 1973 sub numele de Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE). Negocierile privind crearea unei grupări de securitate europene datează încă din anii 1950, însă Războiul Rece a împiedicat obținerea unor progrese substanțiale până în noiembrie 1972 la Helsinki. Recomandările rezultate în urma negocierilor, "Carta Albastră", au conferit fundația practică pentru crearea unei conferințe în trei faze, procesul Helsinki. CSCE s-a deschis în Helsinki pe 3 iulie 1973 cu participarea reprezentanților din 35 de țări. Faza I a constat în atingerea unui consens în privința Cartei Albastre. Faza a II-a a fost faza de lucru, desfășurată la Geneva din 18 septembrie 1973 până în 21 iulie 1975. Rezultatul Fazei a II-a a fost Actul Final de la Helsinki, semnat de către 35 de țări participante în ultima fază, a III-a, ce a avut loc la Helsinki între 30 iulie și 1 august 1975.
Modul de lucru pentru îmbunătățirea relațiilor și implementarea Actului de la Helsinki a fost discutat și aprobat într-o serie de ședințe desfășurate la Belgrad (4 octombrie 1977 - 8 martie 1978), Madrid (11 noiembrie 1980 - 9 septembrie 1983), și Viena (4 noiembrie 1986 - 19 ianuarie 1989).
Prăbușirea Cortinei de Fier a necesitat schimbare rolului CSCE. Carta de la Paris pentru Noua Europă, semnată pe 21 noiembrie 1990 a marcat începutul schimbării. La 1 ianuarie 1995, numele organizației a fost schimbat în OSCE.
Pe 19 noiembrie 1999, la Istanbul, OSCE a încheiat un summit de două zile apelând la stabilitate politică în Cecenia și adoptând o Cartă pentru Securitatea Europei.
După ce un grup de 13 senatori democrați americani au înaintat o petiție secretarului de stat Colin Powell în care cereau intervenția unor observatori electorali străini la alegerile prezidențiale din Statele Unite, președintele Bush a invitat OSCE să trimită observatorii.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]- Europa
- Uniunea Europeană
- Consiliul Europei
- OTAN
- Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova
- Formatul 5+2
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „OSCE website now available in six official languages”. OSCE Secretariat. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „OSCE: About - Participating States”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ "Making a credible case for a legal personality for the OSCE Arhivat în , la Wayback Machine.", OSCE Secretariat
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Sit web oficial
- Înaltul Comisar OSCE privind Minoritățile Naționale
- Biroul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului
- Reprezentantul OSCE pentru Libertatea Presei
- Recomandările de la Haga Arhivat în , la Wayback Machine., OSCE, 20 februarie 2014, dri.gov.ro
Eroare la citare: Există etichete <ref> pentru un grup numit „Note”, dar nu și o etichetă <references group="Note"/>